| Cu toţii ne-am deprins probabil cu escapadele lui Vladimir Voronin, încă de pe vremea când acesta era preşedintele ţării, cu afirmaţii necontrolate care nu au facut decât să învrăjbească lumea împotriva cuiva.... Ascultând discursul acestuia, cu cuvinte de genul „uăi” şi „jiţăi ” am înţeles că PCRM-ul este departe de a-şi dori stabilitate şi bunăstare, aşa cum afirmau în campaniile electorale recente. (VOTAŢI stabilitatea, NOI aducem stabilitatea, ş.a.m.d.) şi aici mă gândesc că dacă totuşi oamenii au votat cu ei, atunci măcar să dea voie celorlalţi să creeze stabilitate, nu să facă inversul, consolidând instabilitatea.
Vorbeam înainte de a scrie acest articol cu un coleg de la ziar, care mi-a zis că s-a săturat să scrie despre politică, pentru că la noi politica de fapt, nu este politică, ci interese şi din nou interese, iar ceea ce se întâmplă în culise este pur şi simplu dezamăgitor. Mai târziu am dezvoltat subiectul în mintea mea, am încercat să mai cuget, să-mi imaginez că totuşi se poate mai bine. M-am rugat lui Dumnezeu pentru ţara mea şi continuu să mă rog până la sfârşit, pentru că aşa cum spuneam şi în mesajele precedente, despărţiţi de El nu putem face nimic. Şi totuşi, de ce există atâta amorţeală, din care se pare că nu ne-am revenit niciodată şi nu ne putem reveni nici până acum?
Să ştiţi că îi dau dreptate şi înţelegere colegului meu de la ziar când spune că este deja plictisitor să scrii despre politică. Plictisitor este de aceea că doar cu politică ne alimentăm. Dacă cumperi un ziar oarecare, vei găsi politică, dacă asculţi ştirile amiezii la radio, vei auzi politică, iar seara când priveşti buletinul de ştiri de la televizor, vei vedea multă politică. Iar când mă întâlnesc cu prietenii în oraş, ei tot despre politică mă întreabă. Şi mă întreb iarăşi dacă consumăm aşa multă politică, de ce calitatea este aşa de slabă ca să nu-i zic proastă?
Cred că există o oarecare explicaţie la aceste întrebări, însă înainte de a da explicaţia mea, vă îndemn s-o scrieţi şi pe a dumneavoastră pe adresa electronică a ziarului. Cred că această explicaţie este binevenită în contextul perioadei în care ne aflăm, cea de alegere a preşedintelui.
Suntem într-o lipsă crasă de calitate la capitolul politică, pe motiv că până acum am avut persoane care şi-au lăsat prea adânc şi tăietor amprenta în politică, creând impresia că ei sunt emblema a tot ce înseamnă politică. Să recunoaştem că am avut până acum preşedinţi de ţară care nu tocmai i-am meritat, dar şi care nu şi-au meritat ţara. Este vorba de Mircea Snegur, Petru Lucinschi şi cel mai longeviv preşedinte Vladimir Voronin.
De ce zic că nu şi-au meritat ţara? Pentru că noi trăim totuşi în mijlocul civilizaţiei, având la hotar Uniunea Europeană, dar şi alte ţări unde se vede respect atunci când oamenii: merg la volan, vorbesc unii cu alţii, au discursuri la televizor. Sunt lângă noi ţări unde gunoiul se aruncă la urnă şi nu în plină stradă. Sunt lângă noi ţări unde preşedinţii sunt exemple până la urmă, a ceea ce spun, a modului în care o spun, pentru că îşi respectă cetăţenii.
Noi însă nu am avut încă parte de aşa oameni, la noi totul este pe dos, şi este pe dos pentru că sunt interese. Sunt poate şi supărat pe preşedinţi, ca M. Snegur sau P. Lucinschi, pentru că nu au cultivat nimic bun şi de prisosinţă cât timp au fost sus. Chiar dacă au avut în anturajul lor tineri cu caracter, educaţi, nu au făcut nimic pentru a-i promova, aceştia dispărând odată cu ei. Iar pentru că nu au făcut acest lucru am avut parte şi de un al treilea preşedinte special.
Chiar doresc să mă opresc pentru o clipă la dnul Vladimir Voronin, ca să vedem ce este bine şi ce este rău. Ştiu că un tânăr ca mine nu are dreptul să se expună asupra unui om cu aşa performanţe politice, poate cineva mai de rangul său să o facă. Totuşi, este evident că gama de calităţi a acestui om place multor oameni. Carisma, exprimarea directă, accentul, furia, încruntarea feţii ş.a.m.d. sunt lucruri care plac multor oameni. Probabil unii cred că aceste calităţi fac din el un om puternic şi neînfricat, ceea ce dă sentimentul de protecţie. Şi totuşi, dincolo de aceste calităţi, sunt unele care le întrec pe toate, şi anume vorbirea „aproape indecentă” la televizor.
Zic eu că pentru un om de aşa nivel nu este bine, pentru că cei de jos învaţă şi fac la fel. Copii, adolescenţi, tineri, chiar şi cei maturi chiar dacă pe moment se zâmbesc de aceste vorbe, mai apoi le utilizează şi unde trebuie şi unde nu.
Deci pentru o persoană care timp de opt ani de zile a guvernat ţara, nu face faţă o asemenea atitudine, avem nevoie de un preşedinte care până la urmă îşi merită ţara şi ţara îl merită pe el, care va cultiva cultură, calitate şi moralitate în tot ce înseamnă politică, dar şi în întreaga societate.
Cine va fi următorul?
Ion Druţă
|
